24 martie 2009

Din ciclul "Romania, te iubesc" - "Shooting" in scara blocului...

23 martie 2009

Fara comentarii...
Cu multumiri lui Daniel P. pentru fotografie :)


20 martie 2009

20 martie 2009
Nunta de proba, restaurant Onyx, Iasi



19 martie 2009


17 martie 2009

Exista turism la noi?...Ha ha ha...Care turism? Exista asa ceva?
Noi preferam sa jecmanim si sa rupem de bani turistii in loc sa le oferim conditii.

16 martie 2009

Armata de azi nu mai e ce-a fost. Pentru multi pare incredibil ca regimul dictatorial, de cazarma, în care nu bîzîia nici musca, nu comenta nimeni, nu exista respect si nici demnitate umana, a disparut. Desfiintarea armatei obligatorii a adus si în cazarmi democratia. Tinerii pun mîna pe arme doar daca vor. Sunt tratati cu respect de superiori, nu mai spala podelele si nu se mai tarasc pe burta pe sub paturi. Aveti mai jos o mostra de "soldat universal" din armata din Romania de acum cativa ani.

























11 martie 2009

24 februarie 2009, Vatra Dornei
Cu multumiri d-rei Alina Mahu pentru fotografie.



10 martie 2009

Where is freedom?
Tudor Ghioc (Moineşti, Romania)
Photographed January 2007, Rădăuţi, Romania

Sursa:

9 martie 2009


4 martie 2009

Eterna şi şmechera Românie…
“-Băi fratele meu, oprim şi noi aici la Mausoleu la Mărăşeşti? Îmi trag şi eu puţin sufletu’, vizităm şi noi muzeul, băgăm ceva poze şi o tăiem spre casa ?” Are dreptate. Conduce de trei ore şi o pauză scurtă ar fi binevenită. Tragem maşina în parcare, singura din faţa Mausoleului. Amândoi suntem veseli, e frumos afară şi suntem plecaţi în deplasare, departe de birourile apăsătoare. Intrarea la muzeu nu se poate face decât printr-o singură poartă. Nu ştim de ce, pe gardul din faţa porţii stau înfipţi doi ţigani, “gudurându-se” pe lângă o găleată murdară de plastic, plină ochi cu apă. “-Nene, ne dai şi nouă o ţigară?” Fără să mă uit în ochii lor, le zic liniştit că am ţigările în maşină şi că la întoarcere o să le dau două ţigări. Par mulţumiţi de răspuns şi noi dăm să trecem de poartă. “-Da’ nu vreţi să vă spălăm maşina?” Simt că afară e şi mai cald dar colegul mă salvează de la un răspuns pieziş. “Nu are nici un rost s-o spălaţi, mergem până la Bucureşti şi când ajungem acolo maşina va fi la fel”, le explica colegul meu “spălătorilor” de maşini. Coloraţii încep să se se plângă că nu au unde munci, că nu au din ce trăi şi cu găleata mai câştigă şi ei un ban cinstit. După un schimb de priviri, le zic că la întoarcerea din muzeu o să le dau eu ceva bani şi-i rog să nu spele nimic, că muncesc degeaba. Toate bune şi frumoase, intrăm, în sfârşit, în curtea muzeului. Luăm bilete, ieftin. Înăuntru, o linişte şi o răcoare nemaiîntâlnite. Fără să ne dăm seama de ce, vorbim în şoaptă şi mergem în vârful picioarelor. Nu se aude nici un sunet şi totul pare încremenit. Facem pozele şi după un sfert de ceas suntem afară. Colegu’ mai trage ceva cadre cu obuzele şi ne îndreptăm spre poartă. Când ieşim, surpriză! Skoda noastră are stergătoarele ridicate şi capota e plină de clăbuci. “Păi bă trăiţ-ar familia ta, nu ţi-am zis să laşi maşina aşa cum era că o sa îţi dam câtiva bani?”, se irită amicul meu. Ţiganii o ţin pe-a lor. Că n-au bani şi că n-au unde munci şi că vor ţigări. Situaţia începe să fie din ce în ce mai apăsătoare şi deja mă uit cu frică spre tufarii de lângă parcare. Calculez repede cum stăm. E clar. Nu merită să ne certăm cu ei. Scot repede din portofel 5 lei şi îi întind. Imediat banii dispar în blugii jegoşi ai ţiganului după care acesta ne-o “trage” rânjind. “Da’ stiţi că spălatu’ la noi costă 10 lei”. Vizita noastră la muzeu devine periculoasă. Băieţii ne-au mirosit că suntem cu staif şi încearcă să profite cât suntem pe terenul lor. Simt că amicu’ ar vrea să se ia în piept cu ei şi zic repede, încercând să calmez situaţia. “10 lei cu TVA, ok? Hai că ne grăbim şi noi, nu mai tăia chitanţă”, susur râzând mânzeşte. Îi fac din ochi colegului şi ne băgăm repede în maşină. Uhh, am scăpat, Skoda iese în trombă din parcarea dotată şi cu spălătorie ad-hoc. Puţin speriat, mă întorc, văd Mausoleul “Întru slava eroilor neamului“, cum stă scris pe frontispiciu. Se spune că Mausoleul de la Mărăşeşti impune un respect atât de mare, încât însuşi Hitler, în momentul în care aviaţia aliaţilor bombarda Valea Prahovei şi ameninţa Moldova, i-a cerut lui Antonescu să trimită la Mărăşeşti două subunităţi de antiaeriană care să apere edificiul. Stau şi mă întreb: “Poţi să nu iubeşti România?” *** Mausoleul de la Mărăşeşti este un monument dedicat eroilor Primului Război Mondial. Mausoleul a fost ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfăşurat luptele de la Mărăşeşti, soldate cu victoria trupelor române. În confruntările de la Mărăşeşti au pierit 480 de ofiţeri şi 21.000 de soldaţi români. Actualmente mausoleul adăposteşte 5073 de soldaţi şi ofiţeri în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune de pe 18 culoare. Monumentul, printre cele mai importante din Europa, a fost realizat după planurile arhitecţilor George Cristinel şi Constantin Pomponiu (câştigători ai concursului de proiecte şi premiaţi cu 40.000 de lei aur) între anii 1923-1938 şi a fost inaugurat în mod oficial oficial pe 18 septembrie 1938. Constantin Bădărău
3 martie 2009